Imprimă această pagină

Parcul Naţional Munţii Maramureşului

Parcul Naţional Munţii Maramureşului
Situat in nord-estul județului Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului are o suprafață de 148.850 ha și este cel mai mare parc natural din România. Partea centrală și cea mai inaltă a lanțului muntos traversează parcul de la nord-vest la sud-est și cuprinde cele mai reprezentative vârfuri: Pop Ivan (1937 m), Farcău (1957 m, cel mai înalt din Munții Maramureșului), Mihăiescu (1918 m), Pietrosu Bărdău (1850 m), Toroiaga (1930), Jupania (1853 m), Fântâna Stanchii (1726 m) și Cearcănu (1846 m).

Relieful montan al parcului este foarte variat, în funcție de modul de formare și de era geologică în care s-a format. Astfel, regăsim aici relief glaciar, periglaciar, vulcanic, structural precum si zone cu relief dezvoltat în roci cristaline și calcare. Tocmai datorită diversității și importantei formelor de relief de aici, în parc există patru arii protejate: Stâncariile Sâlhoi-Zâmbroslavile (5 ha), Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii (800 ha), Farcău-Vinderel–Mihailecu (100 ha) și Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu (100 ha). Pe lânga acestea, în zona se găsesc peste 30 de peșteri de dimensiuni reduse precum și câteva cascade.

Flora este reprezentativă pentru Carpații Orientali, și include un număr mare de plante endemice Carpaților precum și multe specii rare sau protejate prin lege (arnica, bulbucul de munte, floarea de colți, papucul doamnei, campanula, roua cerului. Fauna este și ea foarte bogată, cu un număr mare de elemente rare, protejate și endemice (ursul carpatin, râsul, nurca, lupul, marmota, mistrețul, vidra, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, codobatura, acvila de munte, uliu, mierla, corb, ierunca). Râurile și lacurile din Parcul Munții Maramureșului adapostesc specii foarte rare în țară sau endemice zonei: lostrița, păstravul, scobarul, lipanul, cleanul dungat